Nelămurire

De fiecare dată când am ajuns prin ClubA, Sexpirat sau alte bombe de genul ăsta în ultima vreme, am trecut printr-un scenariu similar: intrat, băut bere, agăţat proastă, ne lingem toată noaptea, dă-mi numărul de telefon, mi-l dă, bye. A doua zi o sun, hai pisi la o cafea sa ne dregem după azinoapte, să ne cunaştem mai bine şi să discutăm discuţii ca oamenii, că aseară era muzica tare şi nu am înţeles dacă încerci să-mi spui că vrei să borăşti sau ca mă iubeşti.

Şi la fel cum partea de mai sus s-a repetat în mod aproape identic, la fel şi continuarea: ştii, nu am timp, sau sunt plecată din localitate, sau am prieten, whatever, te rog să nu mai suni.

Acum, întrebarea mea este: cât de cretină trebuie să fii ca să faci treaba asta? Adică da, înţeleg, eşti combinată şi ai scăpat o noapte de cocalarul care te fute, aşa că vii in club, te îmbeţi şi te lingi cu unu de pe acolo. Dar de ce basca mea simţi nevoia să îi dai lu’ ăla numarul de telefon? De ce nu te lingi şi după aia, daca tot nu mergi să ţi-o tragi cu el, de ce nu îi zici din prima că gata, că tu de fapt esti o curva mică şi proasta şi că ţi-e frică să nu-ţi iei bătaie acasă de la coca ala cu care eşti combinată, prin urmare la revedere şi o viaţă frumoasă? Mă gandesc ca singura explicaţie raţională pentru comportamentul ăsta e următoarea: pisi se gândeşte că şi ăla care i-a băgat limba în gură noaptea precedentă în club e la fel de animal prost ca ăla de o fute şi o bate la ea acasă. Şi de frică să nu şi-o ia de două ori alege calea de mijoc…

Proastă mică

Hai să vedem: 25+ ani, proastă dar frumuşică, ţinută de părinţi până la vârsta asta fiindcă singură nu eşti în stare să îţi asiguri subzistenţa. Care părinţi în schimbul faptului că ţi-au dat bani până acum să o freci voios prin facultate şi să ţi-o tragi random cu tot felul de cretini în garsoniera cumpărată de ei la Bucureşti, se aşteaptă de la tine să îţi găseşti un făt frumos ca să îi scape odată de tine. Fiindcă deşi te iubesc, că doar e vorba de progenitura lor, s-au săturat de cât de cretină eşti, şi vor să transfere responsabilitatea altcuiva.

Pisi, să îţi explic câteva adevăruri dureroase:

  • Peste câţiva ani fat frumos o să fie la fel de sătul de tine cum sunt părinţii acum. Doar că ăla nu o să aibă nicio problemă să-ţi dea un şut în fund, fiindcă nu îl va leaga nimic de tine înafara unui eventual certificat de căsătorie. Îţi sugerez să citeşti cu mare atenţie ce scrie în contractul prenupţial, vezi că pe la ăştia crescuţi în occident se practică. S-ar putea să descoperi că atunci când fat frumos o să depună actele de divorţ va trebui să îţi iei tălpăşiţa cu mâna în fund şi cu hainele de pe tine, fără alte accesorii
  • La vârsta când o să primeşti şutul în cur, o să îţi fie exponenţial mai greu decât îţi e acum să agăţi alt cretin dispus să te ia de nevastă. Dacă nu ştii ce e aia exponenţial pune mâna pe o carte de matematică. Ceea ce mă duce la următorul punct:
  • Habar nu ai să faci nimic. Nu ai fost în stare în viaţa ta să munceşti mai mult de 2 săptămâni, nu ţi-a plăcut niciodată să înveţi chestii cu aplicabilitate practică, tot ce ştii să faci e să mergi la părinţi sau la iubit şi să le ceri bani de suc. Ai impresia despre tine că eşti mare artistă – doar că marii artişti muncesc de le sar capacele. Şi fac bani din arta lor. Tu nu. Eşti o întreţinută mică şi proastă, iar când ăia care te întreţin nu o să mai vrea sau nu o să mai poată să o facă din diferite motive,te vei trezi în fundul gol. Pe care fund vei fi nevoită să îl pui la bătaie ca să ai ce să mânânci
  • Sugestia mea ar fi să te îţi scoţi capul din nori şi băţul din cur. Apucă-te să înveţi ceva cât de cât util, fă-ţi un CV, găseşte-ţi un loc de muncă stabil, deprinde-te să fii rezonabilă. Frumuseţea e trecătoare, piticii de pe creier dispar cu vremea. Mai ai câţiva ani până când te vei trezi în situaţia pe care tocmai ţi-am descris-o, e şansa ta să îţi asiguri o modalitate de subzistenţă decentă. Fii cinstită cu tine însăţi: ce ştii tu acum să faci înafară de a plânge de mila animalelor părăsite şi de a da din fund prin discoteci?
  • Mai citeşte odată ce am scris până acum. Sunt sigur că nu o să îţi placă şi că vei începe să te smiorcăi pe la părinţi şi cunoscuţi că sunt mârlan. Nu dragă. Nu sunt mârlan. Sunt doar realist. Şi mărinimos pe deasupra. Ce fac eu aici se numeşte consultanţă gratuită. E moca şi dacă nu eşti complet ruptă de realitate s-ar putea să îţi folosească. De fapt e cea mai utilă chestie pe care ai citit-o în ultima vreme. Caută-mă să-mi dai o bere când îţi mai trece supărarea…

Fericire

Am tot auzit păreri idoate cum că fericirea e o chestie foarte simplă. Că ţine de tine însuţi să fii fericit şi alte şabloane de prost gust. Pula mea. Eu sunt informatician. Când cineva îmi spune că căcatul e albastru am tendinţa să îl întreb dacă a băut cerneală, nu dacă e extraterestru. Aşa e şi cu fericirea. Hai să analizăm problema şi să vedem cum stă treaba în realitate înainte de a o arde cult ca în cărţile motivaţionale care îi consolează pe cretini cu idei hipioate gen: „cele mai intense orgasme sunt alea cu prezervativ” sau „fericirea nu are legătură cu banii”.

În primul rând: fericirea e confort. Vrei să verifici? Ieşi afară la minus 20 de grade fără nişte haine groase şi vezi dacă mai eşti fericit. Sau şi mai bine: stai acasă la tine. E cald, e bine, totul e perfect. Îţi vine să te caci, dar ai rămas fără hârtie igienică. Şi mergi să te caci. Şi te ştergi la cur cu preşul de la intrare. Tot fericit? Dacă da, zi-mi şi mie ce ai luat, înseamnă că e bună marfa aia.

În al doilea rând: fericirea e comparaţie. Mereu te compari cu cineva şi pe baza rezultatului tragi concluzia că eşti fericit sau nu. Te compari cu colegii de clasă care au note mai mari; te compari cu vecinul de la 5 care şi-a luat beamveu mai pizdos ca loganul tău; te compari cu hipioţii care stau la cort şi beau timişoreana pe terasă în timp ce tu dormi afară şi bei săniuţă de la chioşc.  Te compari cu măta şi cu tactu şi te simţi ca un cur dacă percepţia ta e că măta şi tactu au ajuns în viaţă mai pizdoşi decât eşti tu în stare să ajungi. Nu veniţi cu exemple extreme gen pustinicii din Himalaya. Da, ăia s-ar putea să fie fericiţi. Dar sunteţi siguri că vreţi să fiţi fericiţi cum sunt ei? Vreţi să experimentaţi cum trăiesc ăia? Mai citiţi odată ce am scris la început de frig şi de căcare. Niţel naşpa nu?

Astea două chestii – confortul şi comparaţia – sunt elementele de bază ale fericirii. Odată ce obţine un minim confort, omul normal începe să privească în jur şi să se compare cu cei care îl înconjoară, ceea ce îl face nefericit, fiindcă întotdeauna există cineva care are, ştie, sau face mai mult decât el. Iar asta e o spirală continuă, care pe de o parte ne duce la progres şi evoluţie, dar pe de altă parte ne ţine într-o permanentă stare de nefericire. Unii oameni ies din cursă la un moment dat şi devin nepăsători, alegând să ignore aspectele neplăcute ale comparaţiei. Vă las pe voi să judecaţi dacă ăsta e un lucru rău sau bun.

Repere

Lumea e condusă de bărbaţi. Uneori împinşi de la spate de câte o femeie deşteaptă, dar asta e o chestie rară. Femeia deşteaptă. În general lucrurile funcţionează cam în felul următor:
Până pe la 30-35 de ani, bărbaţii au ca ultim scop sexul. Orice bărbat normal sub 35 de ani vrea să şi-o tragă cu cât mai multe femei, iar tot ce face este subsumat acestei idei. Pentru oamenii de succes din această categorie de vârstă, reperul esenţial este „uite la ăla cu cât de multe gagici mişto şi-o trage! Cum pot face şi eu ca să ajung la fel?”

După 35 de ani situaţia începe să se schimbe. Impotenţa fizică combinată cu plictiseala şi cu o doză de elevare intelectuală ajung să de-centreze mintea masculilor de pe sex înspre putere. În jurul vârstei de 50 de ani modificarea este completă, iar reperul cel mai important pentru bărbaţii de succes devine: „ia uite la ăla cât de puternic, temut, sau cât de mare influenţă are. Vreau şi eu!”. Excepţie fac retarzii de tipul unor băieţi de bani gata din viaţa publică românească, care la 50 de ani se trezesc înjurând-o la televizor pe piţipoanca cu care sunt combinaţi – dar pe ăştia îi scoatem din ecuaţie fiindcă în general ei nu ajung oameni de succes prin forţele proprii, ci datorită părinţilor sau a unor conjuncturi favorabile care nu ţin de calităţile lor ci de noroc.

După 60 de ani începe a se produce o a treia schimbare. Conştienţa din ce în ce mai accentuată a bătrâneţii, combinată uneori cu diferite boli psihice, alteori cu plictiseala extremă sau cu dezinteresul faţă de valorile materiale duce la o nouă modificare, dinspre putere spre religie, morală şi ezoterism. Reperul esenţial pentru oamenii de succes devine „ia uite la ăla câte acte caritabile face, ia să fac eu mai multe decât el”. Motivaţia: „vreau să ajung în rai” sau „vreau să îşi amintească oamenii cât de bun am fost”.

Asta e tot. Astea sunt reperele. E simplu. Nu mă luaţi cu prostii gen „iubire, bunătate, bla-bla”. Eu vorbesc aici de oamenii care chiar au o influenţă asupra lumii şi a societăţii în care trăim, nu de muncitorii din fabrici sau de călugării din Tibet.

Sunt sătul până peste cap de discursuri moralizatoare care nu fac altceva decât să inducă ideea că „e ok să fii un loser”. Nu fiţi tâmpiţi. Nu vă mai minţiţi pe voi înşivă şi nu vă mai creşteţi copiii cu idei şablonarde de tipul celei enunţate mai sus. Nu e ok să fii un loser. E ok să devi un om de succes.

Suntem dansatori sau nu mai suntem?

Una dintre cele mai de căcat chestii de pe lumea asta e dansul. Toate proastele lipsite de minima inteligenţă necesară pentru a purta o conversaţie decentă sunt mari dansatoare. Ele nu merg în club să agaţe. Nu. Ele merg să danseze. Să se distreze cu fetele. Să se îmbete ca porcu şi să dea la boboci în taxi. D-astea. Nu ar recunoaşte în ruptul capului că de fapt merg în club gândindu-se că poate cine ştie, le remarcă şi pe ele cineva. Nu au nimic în cap ca să se facă remarcate la nivel intelectual, prin urmare dau din cur o noapte întreagă, doar-doar o să ajungă să şi-o tragă cu vreun minunat. Am descris aici si aici de ce această abordare e stupidă, nu are rost să mai revin asupra subiectului.

Ce încerc să spun este altceva: toate manifestările astea sunt nişte abureli destinate cretinilor. Ce ne diferenţiază pe noi de animale? Comunicarea. Atât. În lipsa comunicării (mă refer la comunicare evoluată, intelectuală, nu la limbaj corporal sau la onomatopee, că de alea sunt capabile şi animalele), nu suntem cu nimic diferiţi de urşii panda. Mâncare, somn, procreere. Pentru procreere e necesar să te faci remarcat de sexul opus. Dacă eşti prost te faci remarcat prin felul în care arăţi sau te manifeşti. Cocalarii îşi flexează muşchii. Piţipoancele dau din cur îmbrăcate cu fustiţe minuscule. Hipsterii îşi afişează ochelarii de soare şi fulăraşul. Fiecare ce poate.

Iar minoritatea, oamenii inteligenţi? Ăia puţini, capabili să poarte o conversaţie, să raţioneze cât de cât, să aibă un discurs închegat şi câteva idei coerente? În mod inexplicabil şi noi ne comportăm exact la fel cum o fac restul cretinilor din jur. Mergem în aceleaşi discoteci de căcat, ne bâţâim pe aceleaşi manele, agăţăm la fel cum o face toată lumea. Încercările de comunicare verbală sunt privite cu suspiciune şi descurajate de găştile de idioţi din jur, iar noi ne supunem canoanelor sociale, de frică să nu fim ostracizaţi. Dus la discotecă, omul inteligent se întoarce la formele arhaice de exprimare, se depersonalizează şi renunţă la atributele intelgenţei sale, integrându-se în masa amorfă de cretini. Să dansăm prin urmare tovarăşi. Să dansăm!

Revelionul Porno: Banc

E primit pe mess dar se încadrează excelent în topic, prin urmare îl postez aici:

Saptamana trecuta, în timp ce făceam dragoste cu iubita mea, ea s-a uitat adânc în ochii mei şoptindu-mi tainic la ureche: “vreau să ne iubim ca-n filme!”
Îndată am întors-o invers şi i-am bagat-o în gură, căutând să i-o îndes cât mai adânc în gât; cu o mână am înhăţat-o de buci trăgându-le mai aproape, apoi am scuipat-o în fund şi în vagin strecurindu-i câte un deget în fiecare; în timp ce o trăgeam cu dinţii de clitoris, mi-a venit să ejaculez aşa că am împroşcat-o pe toată faţa şi părul.
De atunci n-am mai vazut-o şi nu-mi dau seama de ce… presupun că nu ne uităm la aceleaşi filme…

Tare, da?

Episoadele precedente: 5,4,3,2,1

Revelionul Porno – Ep5: intalnirea reporterului porno cu eleva porno

După cum era de aşteptat, eleva porno era fiica magazionerului de la ceape, care ajunsese magazioner fiindcă taicăsu’ vitreg îl pupase în cur pe vicele de partid pe vremea comuniştilor, şi ca răsplată primise postul de contabil deşi nu avea decât 3 clase primare. Magazionerul era retard. În decembrie 89, când cu revoluţia, băuse tot alcoolul metilic din magazie de frică să nu vină teroriştii în Băicoi şi să îl bea ei, ocazie cu care se ţăcănise niţel. Prima lui acţiune în calitate de proaspăt nebun al satului a fost sa o fută pe bunică-sa. Astfel a apărut eleva porno, Gianina Leoarcă pe numele ei.

Fiind progenitura bunicii, fiică-sa îi era în acelaşi timp mamă vitregă şi mătuşă. Magazionerului i-au trebuit vreo 7 ani ca să cugete asupra problemei. După care, fâstâcit de implicaţiile pe care treaba asta le avea asupra tufişului său genealogic, a luat-o niţel la pulă şi pe ea. Nimeni nu s-a mirat prin urmare că la sfârşitul clasei a 3-a toţi colegii de clasă ai elevei porno şi o mare parte din colegii de şcoală aveau diferite boli venerice, distribuite cu generozitate de Gianina. Când a împlinit 16 ani, Gianina a furat un telefon mobil din bemveu’ unui bucureştean care oprise pe marginea drumului pentru o muie scurtă. A doua zi l-a tras pe fiul tractoristului din sat, Dudu, în şură şi i-a zis: Dudule, vrei să faci nişte bani?

Astfel, folosind un telefon mobil, multă ingeniozitate şi laptopul virusat al directorului şcolii care fura internet de la wireless-ul băncii din localitate, Gianina a devenit în scurt timp vedetă. Ziarele de scandal se întreceau să facă mişto de ea, iar consătenii o salutau colocvial cu un respectuos „iote-o şi pe curva asta”. Gianina a mers la piaţă, şi-a luat iegări abibas şi poşetă guci şi se plimba toată ziua cu nasul pe sus prin comună. De futut nu se mai futea decât cu primarul, cu directorul şcolii, şi după câte un chiolhan cu cârciumarul, care în schimb îi dădea să bea gratis ce rămânea pe fundul sticlelor din noaptea precedentă.

Într-o astfel de zi ajunsese şi reporterul porno în Băicoi. Cu o seară înainte fusese ziua popii, şi ieşise un chef monstru la cârciuma din sat. Acum Gianina era beată pulbere în camera din spate, prin urmare atunci când reporterul porno puse tremurând din toate încheieturile întrebarea „patroane, o caut pe eleva porno”, cârciumarul îl luă de guler şi îl azvârli peste ea strigând: „fă, te caută unu’ de la bucureşti”

Episoadele precedente: 4, 3, 2, 1

Guest post – Eugen: Delegatia FMI si Romania

Ceva drăguţ pentru weekend. Menţionez pentru posteritate: nu e scris de mine ci de adânc-cugetătorul Eugen.

Delegatia FMI si Romania

Astazi m-am gandit sa supun atentiei mult mediatizatele vizite ale FMI……intalnirea dintre bancherul capitalist si debitorul tremurand,intalnirea dintre ala cu bani si ala care cere bani sa aiba cu ce sa isi ia mancare si sa plateasca intretinerea.

E exact intalnirea dintre ala care are bani si iti da cu zambetul pe buze bani, si ala care cu mana intinsa tremuranda ii ia stiind ca e sarac si neputincios, in timp ce asculta dand umil din cap cum ii spune bogatul sa aiba grija si sa ia doar parizer din ala ieftin si sa bea doar burger la pet…..ca stie oricum ca nu o sa isi plateasca toata intretinerea.

Eu am o teorie…..ca in tara asta de dincolo sunt trimisi aia care pe meleagurile lor sunt mai fraieri…..ii iau si ii ejecteaza in tarile de lumea a treia.Dupa principiul……daca o da in bara…..nu pierdem nimic, daca ii iese ceva, inseamna ca nu e asa de fraier cum il credeam, mai are o sansa.La toate multinationalele printre mandrii expati gasesti multe jigodii, frustrati, fraieri….si care ajung in mediul ideal romanesc sa isi cultive caracterul infect….e ca si cum pui o marijuana sa creasca in apartament la lampi UV…si ii dai apa, caldura, ingrasaminte…doar ca in cazul nostrum ei primesc limbi in cur, adulatie, picioare desfacute de la cele dormice de promovare, fatarnicie……

Revenind la subiectul nostru….negocierile cu FMI, sau mai bine zis cand vin aia sa ne dea bani si ne regleaza in acelasi timp termostatul la centrala sa nu consume gaz mult si sting luminile sa nu consumam curent…ele sunt conduse din partea FMI de un negociator sef…mai jos aveti CV-ul lui.

Mr. Jeffrey R. Franks, an American citizen, joined the IMF in 1993, as economist in the Fiscal Affairs Department. Since then, he held positions increasing in seniority in the European Department and Western Hemisphere Department, including as IMF Representative in Ecuador and Ukraine. In December 2008, he became mission chief for Romania.
Mr. Franks received a PhD in Political Economy and Government from
Harvard University, a BA in Economics (summa cum laude) from Washington State University, an MS degree in Development Economics from Oxford University, and a masters in Public Affairs (Economics and Public Policy) from Princeton University

Priviti ce fata de bou are….adica CV-ul e impecabil, dar el are o fata de secretar UTC in poza asta…..de bolsevic.Zici ca e poza de absolvire de la Stefan Gheorghiu(pentru aia care nu stiu ce e aia e actualul SPSPA-adica stiinte politice dar comuniste)Nu ma intelegeti gresit…nu e vina lui ca noi suntem o tara de cacat in care se fura non-stop si condusi de fraieri trebuie sa ne imprumutam la altii sa platim pensii si medicamente…dar parca asta e prea de tot…cum vine el si ne explica ce trebuie sa facem……cand de fapt tot cum vrem noi o sa iasa.

De fapt noi ne intoarcem in feudalism….unde imprumutai bani sa o pui de o armata s ail dai jos pe domnitor……si cand ajungeai la putere plateai tribut toata domnia si si ajungeai sa faci ce ti se poruncea.

Cumva d-l Jeffrey Franks ma face sa ma gandesc la un profesor…..chiar are fata de profesor care merge de la cancelarie cu catalogul in mana catre clasa de corijenti de la scoala profesionala de mecanica din Titu….el , proful care a fost la universitate, si ei, retarzii carora la fiecare sesiune de corijente le spune ca e ultima oara cand ii mai trece si ca data viitoare ii lasa repetenti.La fel cred ca se poarta si fata de Boc si restul…..poate pe Isarescu il priveste ca pe unul care merita sa ajunga la liceu si il trateaza cu mai mult respect si ii zice sa fac macar liceul la seral si sa mearga apoi la scoala de maistri.

Pe mine ma enerveaza d-l Franks, mi se pare ca are fata de bou, ca se imbraca ca un fan Nikita Hrusciov…..cred ca e americanul “durk” din colegiu care inca se lauda ca pe vremea lui s-a imbatat pulbere si odata a fumat un joint; si avea niste buddies care le-o puneau la niste tipe, si dupa aia ii povesteau si lui cum este, ma enerveaza ca nu vad poze cu el in Click sau Cancan ca s-a facut pulbere in Bamboo cu bomba sexy si s-a batut cu bodyguarzii, ca nu cere in timpul negocierilor mici cu mustar si bere cu tonul pe care a cerut Gigi Becali branza cu ceapa la casino.

E clar ca inca nu a inteles esenta Romaniei, in primul rand ar trebui invatat sa ia spaga, sa ceara spaga de la Boc pentru aprobarea unei noi transe FMI; sa zica :”Ba Boc, eu ii fraieresc pe aia de la New York la cifrele de deficit bugetar si cheltuieli, da dai si tu 5 milioane pentru mine si cate unul la subalternii mei, plus o ciorba de burta la Doi Cocosi”

Apoi e evident ca ar trebui sa invete sa isi schimbe stilul….sa se imbrace de la Botezatu si pantofi de la Mihai Albu, sa ceara un Q7 alb cu folii pe geamuri, sa il puna pe Guta si Ady Minune sa cante “Oh my life”, sa ii dea interviuri numai lui Sanziana Buruiana si Bahmutencei.

E evident ca ar avea nevoie de o schimbare de stil.Priviti:

Zambetul lui parca spune….da-o naibii de analiza macroeconomica si scoateti sticlele alea de bautura din dulap si pe sexy-brailenaca de sub masa.

Oare cat o sa mai treaca sa se perverteasca si el la obiceiurile noastre mioritice?Sa se mire si sefii lui ce des merge in Romania, ce mult ii place economia noastra….cand de fapt el seara sa iasa la agatat cu baietii in Matasari sau pe Pache Protopopescu seara.

Adica ce ar fi de pierdut?Noi tot o sa futem aiurea banii primiti de la FMI….si daca o parte din ei sa se directioneze spre investitii sa sara Basescu ca un cap de familie responsabil si sa urle catre guvern :”Tu nenorocita naibii, iar ai cheltuit pe mancare banii de bautura?”…in timp ce d-l Franks ar pune o vorba buna sa se legalizeze macar prostitutia ca solutie de atragere fonduri la buget.Sa zica ……nu mai taiati din salarii la bugetari, e plin de curve pe aici…….legalizati prostitutia si se umple tara de straini plini de bani gata sa creasca PIB-ul.

Asa as vrea sa il vad pe d-l Franks maine in Libertatea.(in caz ca poza e neclara e d-l Jeffrey Franks si curva din bratele lui este Udrea).

In speranta ca lucrurile vor evolua intr-o directie normala si voi ati citit acest post al meu in acelasi interval orar in care l-am scris (adica in timpul programului de lucru si pe calculatorul companiei) si v-a placut…….va salut si promit ca voi reveni cu alte posture pe teme politico-economice-sociale.

PS: ma bucură enorm că de acum încolo cine o să caute pe google „Jeffrey R. Franks, Udrea, porno” o să ajungă pe blogul meu. Eugen, dau o bere!!!

Revelionul Porno – câte ceva despre ursii panda şi despre reporterul porno

Urşii panda sunt cele mai proaste animale din lume. Îşi petrec 10 ore pe zi căutând bambus pe care să îl mănânce. Restul timpului dorm. Urşii panda nu fac sex. Decât foarte rar. Sunt ca nişte femei frigide. Au 3 zile pe an când şi-o trag.

Să revenim acum la reporterul porno. Care era aproape la fel de prost ca un urs panda, şi şi-o trăgea aproximativ la fel de rar, doar că în loc de bambus el funcţiona cu alcool. În zilele lui de glorie fusese cameraman labe. Unu TeVe. Acolo era bine.  Întotdeauna rămânea ceva bun pe fundul sticlei după ce pleca Băsescu. În zilele lui de glorie reporterul porno bea wisky în fiecare săptămână. Odată prinsese şi nişte sanvişuri cu salam. Ziua aia îi rămăsese adânc întipărită în memorie, nu doar datorită sanvişurilor şi a wisky-ului, dar mai ales fiindcă atunci o văzuse pentru prima dată în toată splendoarea fiinţei ei translucid-milfice pe Elena Udrea.

Fusese ca un vis frumos, ca o pală de vânt cald şi parfumat ieşit din fundul lui Morar atunci când stătea aplecat graţios cu limba înfiptă în anusul preşedintelui. Atunci când dezmierda curul prezidenţial, Morar se băşea discret, fâsâit, ca să nu îl deranjeze pe distinsul oaspete. Iar băşinile lui aveau un parfum aparte, inefabil, o combinaţie subtilă de aurolac cu parfum de trandafiri şi nuanţe de Jack-Daniels single barrel, mirosul wisky-ului pe care îl râgâia Băsescu joia. Preşedintele avea câte un wisky pentru fiecare zi a săptămânii, iar Jack-ul de joi era de departe preferatul reporterului porno.

După care venise marţea fatidică. 30 noiembrie 2010. Ultima emisiune labe. Toată lumea era veselă şi cherchelită, urmau să plece cu toţii la televiziunea unui misterios ungur despre care nimeni nu ştia nimic decât că făcuse judo şi se îmbogăţise din vânzarea de îngheţată. Cu toţii erau de părere că asta era de bun augur. Se simţeau apăraţi şi ocrotiţi, era ca şi cum ar fi plecat la televiziunea lui Putin, un alt judoka celebru. Unii se gândeau chiar că cine ştie, poate Zoltan Tzesari e o sosie de-a lui Putin dacă nu cumva Putin în persoană. De ce altfel, se întrebau ei, noul şef nu voia să aibă nicio apariţie publică, refuza să se dea cu limuzina prin oraş cu geamurile deschise şi manelele tare, de ce nu voia să apară în cancan şi în libertatea sau să îşi facă o emisiune la propria televiziune, cum ar fi făcut orice om normal recent îmbogăţit? Zvonurile circulau, wisky-ul fusese înlocuit cu şampanie, atmosfera era colocvială.

Reporterul porno avusese însă o zi proastă. O visase în noaptea trecută pe Elena Udrea masturbându-se cu un cornet de îngheţată, iar asta îi stricase toată buna dispozitie. În general o visa masturbându-se cu o sticlă de wisky, în timp ce el stătea în faţa ei lăsând licoarea să îi inunde faţa, pieptul, vintrele. Dimineaţa se scula învigorat şi plin de viaţă, patul mirosea a Jack Daniels iar el era fericit. De când cu vestea mutării însă, începuse să viseze tot felul de tâmpenii: pe Băsescu cu faţa lui Putin, pe Udrea purtând chiloţi de sumo acolo unde înainte erau desuuri sexy, iar în locul sticlei de wisky apăruse un cornet de îngheţată d-aia nasoală, de automat pus ilegal în faţă la mac în unirii, de trebuie să dai şpagă la gardienii publici ca să te lase să vinzi şi să nu cheme sanepidu să ia şpagă şi ăia că bagi ouă expirate şi apă de la robinet în zeama din care se prepară mizeria colorată pe care o cumpără cretinii şi ajung după aia la spital cu crampe la stomac şi diaree. Dimineaţa când se sculase era scăldat într-o sudoare rece, iar patul mirosea a pişat.

Ajuns labe, reporterul porno descoperi cu tristeţe că Morar băuse tot wisky-ul rămas de la ultima vizită a lui Băsescu, şi asta îl scoase şi mai tare din sărite, aşa că dădu rapid pe gât două butelci de şampanie ca să îi treacă supărarea.Ceea ce nu realizaze reporterul nostru era că şampania, spre deosebire de wisky, provoacă balonare şi râgâieli. Şi asfel, exact în momentul culminant al emisiunii finale – atunci când Morar rosti vădit emoţionat cele două cuvinte magice, cuvintele care l-au consacrat, cuvintele dragi fiecărui membru al echipei: „Preşedintele Băsescu” – făcând apoi o pauză care să dea greutate şi valoare artistică expresiei – exact în acel moment din spatele camerei se auzi ca un tunet, amplificată de liniştea deplină din studio şi de microfoanele SPP-ului – O BĂŞINĂ. O băşină ca nicio alta. O băşină expresivă, demnă, ca o luare de cuvânt în timpul congresului PDL, ca o caschetă de poliţist aruncată la Cotroceni, ca un deget ridicat în faţa şefului statului când acesta se plimbă beat pe malul mării cu soţia de mână şi cu sepepiştii în alertă.

Astfel, cel mai împătimit suporter al preşedintelui, fanul său suprem, omul care nu doar că îl iubea pe Băsescu dar încerca să îi şi semene, cel care îşi lăsase chelie precum Băsescu, cel care încerca să bea şi să înjure la fel de mult ca Băsescu, el care visa la Udrea aşa cum doar Băsescu ar fi fost în stare – tocmai el fu singurul membru al echipei obligat în mod ruşinos să plece.

Ca urmare a acestui trist lanţ de evenimente, Dorel – căci acesta e numele reporterului porno – ajunse acolo unde nimeni din breaslă nu îşi dorea să ajungă. Locul în care se defecau toate deşeurile umane din viaţa publică românească, singurul loc în care băşinile patronului trebuiau suportate zi de zi, noapte de noapte, nîncetat. Locul în care patronul nu era doar băşinosul suprem dar şi capul de afiş, prezentatorul total, vedeta eternă, supraveghetorul constant. Ce poate fi mai rău decât să trebuiască să munceşti neîncetat sub ochii ageri ai şefului? Iar lovitura finală veni abia după angajare. Din cameraman labe, Dorel fu nevoit să accepte un post de reporter. Şi fiindcă toată lumea ştia de unde venise, colegii îl porecliră – după cum era de aşteptat – „reporterul labe”.  Dorel a plâns, s-a văitat, a suferit. Într-o zi Dan Diaconescu a trecut pe langă el şi l-a văzut: era luni, înainte de salariu. Dorel nu mai avea bani de alcool şi intrase în sevraj. Stătea chircit într-un colţ şi tremura cu un pahar de apă în mână. Arăta atât de rău că până şi lui Diaconescu i s-a făcut milă de el şi l-a întrebat ce i s-a întâmplat. Dorel abia putea să îşi descleşteze maxilarul, şi din tot ce bolmăjea singurele cuvinte inteligibile erau „reporterul labe… reporterul labe…”. Ca întotdeauna când nu înţelegea ceva, Diaconescu şi-a chemat secretara la el în birou şi a pus-o să ia o muie. Şi ca întotdeauna, exact înaintea momentului culminant, el a avut o iluminare. A terminat pe faţa secretarei, i-a zis să se şteargă şi să îl cheme pe Dorel. Când Dorel a ajuns în birou, Diaconescu i-a spus: bă! tu de acum încolo o să fii reporterul porno! mâine dimineaţă pleci la băicoi să îi iei interviu elevei porno. Ai tren la 6. Marş de-aici!

Puteţi citi episoadele anterioare aici: 3, 2, 1

Revelionul porno – saga reporterului porno de la Bucureşti la Băicoi

Să îi lăsăm pe piticul porno şi pe iubitoarea sa soţie să îşi continue frumoasa poveste de dragoste în decorul postmodernist-muncitoresc al fabricii familiei Prigoană.

Cadrul se înceţoşează precum privirea unui câine călcat de un Q7 alb pe drumul care vine dinspre Bucureşti spre Afumaţi – trecând prin Voluntari.
Q7-le se apropie într-un nor de praf iar noi vedem că la volan nu este nimeni alta decât Elena Udrea. Pe scaunul din dreapta e un bărbat plinuţ, cu câteva fire de păr slinos, pieptănate dinspre urechi înspre mijlocul capului, într-o încercare penibilă de a-şi masca chelia. Bărbatul are vreo 45 de ani, şi e îmbrăcat într-un costum jerpelit, cu o cămaşă boţită, murdară la guler si plină de pete galbene de muştar pe piept. Elena Udrea pune o frână bruscă, trage pe dreapta şi începe să facă sex sălbatic cu reporterul porno – căci el este fericitul călător din drepta frumoasei membre a guvernului Boc. Elena se apropie de punctul culminant şi juisează ţipând fericită: iubitule, semeni cu Preşedintele!

Geamurile Q7-ului se aburesc de la atâta dragoste, şi odată cu ele se înceţoşează şi cadrul nostru. Cand imaginea devine limpede din nou, îl vedem pe reporterul porno trezindu-se din somn. Este îmbrăcat cu aceleaşi haine murdare, şi seamăna la fel de mult cu şeful statului, doar că locul limuzinei de lux a fost luat de personalul care pleacă la 6.26 din Bucureşti şi ajunge în Floreşti-Prahova cu întârziere de 5 ore. Reporterul porno termină dintr-o înghiţitură sticla de Polar cu care adormise în mână, deschide geamul şi o aruncă nimerind un stâlp de lemn pe care cineva a cioplit „muie dinamo”.

Reporterul porno are ochii sticloşi şi vocea răguşită. Încearcă să zică ceva, dar se împleticeşte şi cade peste bătrânica de pe scaunul de vis-a-vis. Moment de suspans, după care urmeză o scenă de sex pentru gerontofili. În timpul orgasmului, reporterul porno îşi drege vocea şi întreabă: „mătuşă, am trecut de Buda?”. Mătuşa îi răspunde printre gemete: „da maică, acuşi ajungem în Floreşti”.

Trenul opreşte în Floreşti-Prahova, şi cei doi se sărută pasional înainte ca reporterul porno să se prăvălească pe peronul prăfuit.
O oră mai târziu, el ajunge la destinaţie. Se dă jos din RATA care face legătura între Floreşti şi Băicoi, se scutură de praf şi se îndreaptă cu paşi nesiguri spre cârciumă. Dă pe gât o secărică să-şi facă curaj, după care i se adresează respectuos cârciumarului: „donlu paton, am şi io o întrebare la dumneavoastră”. Cârciumarul îl priveşte dispreţuitor şi zice: „bă, vezi că nu dau pe datorie! Dacă n-ai bani de secărică îţi dau o bătaie de n-o să uiţi în viaţa ta că ai trecut prin Băicoi, futu-ţi gura mătii de bucureştean”. Reporterul îl priveşte înfricoşat, bagă mâna în buzunarul de la haină şi scoate un pumn de fise. Începe să numere febril: 5 mii, 10 mii, 15 mii. „Uite patroane, am bani, de ce vorbeşti urât cu mine?”. Are glas plângăreţ, şi cârciumarului i se face milă de el: „zi mă beţivule, ce vrei să întrebi?”. Reporterul se agaţă de marginea tejghelei să nu cadă, şi sopteşte: „patroane, o caut pe eleva porno”.

Va urma

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.